vineri, 7 septembrie 2012

DOOM's day

Dragele mele si dragii mei,

eu nu inteleg noile reguli DOOM de a scrie niciun, nicio legate. Asa ca eu o sa scriu tot cum m-a invatat doamna invatatoare, si mai apoi doamnele profesoare de romana pentru care am tot respectul! Nici un, Nici o.

E doar senzatia mea, sau asta este o legitimare a lipsei de educatie ? Pentru ca "prostimea", ca sa ma exprim plastic, asa scrie din nestiinta, hai sa o legitimizam, conform legii majoritatii?

Just venting....
* later edit*

Am cautat si explicatia din DOOM: Pagina 4. O fi asa, c-asa e regula. Dar mie tot nu imi place. E ca si cum cineva isi mai face de lucru ca sa justifice banii primiti pe documentare.



SCRIEREA CUVINTELOR COMPUSE

I. Se revine la scrierea într-un cuvânt a tuturor formelor pronumelui negativ compus niciunul, niciuna „nimeni” şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun, nicio, care se încadrează într-un întreg sistem la care se aplică de mult aceleaşi reguli.
                1. Niciun(ul) s-a mai scris „legat” şi înainte de 1953, dată după care nici un(ul) a devenit singura excepţie în mai multe privinţe:
-          a. era unicul pronume (în afară de ceea ce şi spre deosebire, de exemplu, de pronumele cu o componenţă relativ asemănătoare vreun(ul), scris într-un cuvânt) redat grafic ca şi cum ar fi vorba de două cuvinte diferite şi independente şi nu de un unic pronume/adjectiv compus sudat - între componentele căruia nu poate fi intercalat alt cuvânt;
-          b. era singura combinaţie din seria celor formate din nici + când, cât, cum, de cât, de cum, o dată sau odată, odinioară, unde la care nu se făcea distincţie şi în scris între îmbinările libere şi disociabile, în care componentele îşi păstrează individualitatea, şi cuvintele compuse sudate. Astfel, şi până acum trebuia să se distingă, de exemplu, şi în scris, între niciodată „în niciun moment” şi nici odată „nici cândva” (situaţia complicată în acest caz şi de o a treia situaţie: nici o dată „nici o singură dată”, „nicio dată calendaristică” sau „nicio informaţie”) sau între grupurile ortografice fiecare, oarecare, oricine ş.a. şi, respectiv, fie care, oare care, ori cine.
        2. Tot atât de normal ca în aceste ultime exemple este să distingem, de pildă, între:
- niciun adjectiv pronominal (N-are niciun chef să facă ce i se cere) şi  nici un adverb + articol (Nu e naiv şi nici un om neştiutor) sau nici un conjuncţie + numeral (Mă confundaţi, eu nu am nici un frate, nici mai mulţi);
- niciunul pronume (N-a venit niciunul „nimeni”) şi nici unul conjuncţie + pronume nehotărât (Nu-mi place nici unul, nici celălalt
- combinaţii în care nici este accentuat în frază şi în care se poate intercala, de exemplu, adverbul măcar (N-are nici măcar un prieten).
Aceste combinaţii se folosesc mult mai rar decât pronumele şi mai ales în astfel de structuri binare, destul de clare din punctul de vedere al înţelesului şi al logicii, nu numai al analizei gramaticale.
        3. Grafia niciun etc. corespunde şi pronunţării în două silabe [ničun].
        4. Ea nu numai că nu îngreunează, ci, dimpotrivă, uşurează recunoaşterea ca atare a pronumelui/adjectivului pronominal în cauză.
        5. Acestă grafie a fost adoptată şi de noua Gramatică a Academiei.
        6. Ea respectă şi paralelismul grafic cu celelalte limbi romanice în care există pronume cu o structură asemănătoare. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Scrie ca şi cum ţi-ai scrie ţie, cu respect şi toleranţă. Îmi rezerv dreptul de a publica sau nu comentariul tău.