vineri, 31 august 2012

Disclaimer

Fara diacritice.

Stimate cititoare sau stimati cititori care nu aveti timp sa cititi articolele in care imi explic pozitia, iata un disclaimer pe care va invit sa il cititi inainte de a ma judeca, arunca cu pietre, barfi, injura sau denigra, pentru ca la noi e sport national deja:

1. asa cum am mai spus, sunt om de IT, nu chimist.
2. punctul 1 inseamna ca NU am studii de chimie mai adanci decat cele din liceu, cand am vrut sa ma fac doctor si am renuntat nu pentru ca eram prea proasta, ci pentru ca eram prea emotiva si empatica la suferinta altora. Am decis ca nu e bine pentru sufletul meu sa vad zilnic oameni in suferinta si ca probabil nu m-as simti bine sa vad oameni in suferinta care apeleaza la mine si pe care sa nu ii pot ajuta , in unele cazuri
3. agreez discutiile in limita bunului simt. daca vrei sa imi spui ca am gresit si o faci pe un ton care suna a bataie de joc, superioritate, indignare, in fine, orice nu este vazut in NLP ca fiind o conversatie adult-adult, nici nu ma obosesc sa public comentariul sau sa raspund la el. Mi-am petrecut prea mult timp purtand razboaie surde cu persoane prea preocupare de propria imagine si care nu stiu decat sa zbiere pentru a isi face inteleasa opinia. Datul mare si infatuarea nu fac bine dialogului
4. tot ce scriu aici este rezultatul a ceea ce am citit si am trecut prin filtrul propriei gandiri. ca atare NU este perfect, este perfectibil. Am foarte mult de invatat, si probabil ca sunt o mica incepatoare in acest domeniu. Daca vrei sa imi scrii pentru a imi da peste nas, te obosesti degeaba. Sa nu spui ca nu te-am avertizat!
5. daca ai o opinie diferita de a mea si poti sa imi explici de ce intr-un mod ce denota ca esti un adult, este perfect. Vino si cu sursele de rigoare, pentru ca sa invat si eu si cei cativa alti cititori care vor trece pe aici. Poate o sa am intrebari, poate nu. Dar daca vii cu argumente solide si documentate (altele decat articole din ziare de duzina, cosmeticsdatabase sau EWG), minunat.
6. da, am facut in intimitatea spatiului meu diverse cosmetice, si imi voi imparti experienta cu voi. Daca postez o reteta, fiti buni/bune si nu o republicati fara a indica si sursa.
7. in valtoarea momentului se poate intampla sa uit sa public despre sursele articolului. Nu ma supar daca imi reamintiti. Totul e sa nu fie cumva un link pe care l-am uitat, asa ca cu cat imi reamintiti mai repede, cu atat mai bine
8. in ceea ce priveste cosmeticele handmade pe care vi le prezint, desi voi spune despre ingredientul X si Y ca este cunoscut ca face si drege, va rog nu extindeti aceste afirmatii asupra intregului produs. Nu le-am testat independent, nu am masurat acele calitati. Daca va veti decide sa le incercati, ramane la latitudinea voastra sa vedeti daca se vede efectul sperat
9. nu detin adevarul absolut, luati ce va spun "with a grain of salt" si, atata timp cat va permiteti, cititi mai departe si voi. Din mai multe surse, altele decat formula AS, farmacia verde si EWG. Este mult de munca, imi dau seama, dar merita. Apoi formati-va propria opinie si continuati sa mai cautati. Daca aveti chef si chemare, cititi un studiu-doua. cred ca merita efortul
10. puneti-va intrebari, fiti moderati sau moderate in credintele personale legate de acest domeniu, si nu va lasati conduse de frici.
11. Foarte important: pe blogul meu nu exista democratie. Imi asum dreptul de a selecta persoanele cu care dialoghez, pe criteriile de mai sus. Daca nu va convine, ganditi-va ca acest blog este casa mea, si este dreptul meu de a primi in casa mea persoane de un anumit tip, cu bun simt si nepuse pe cearta sau defaimare.


Lista aceasta cu siguranta se va mai mari in timp.O sa imi fac un obicei din a pune acest articol ca si referinta la mai toate articolele care ating domeniul cosmetic.

joi, 30 august 2012

Loc de bună ziua


În fiecare dimineaţă când intru în clădirea de birouri, spun "bună dimineaţa" celor de la recepţie, cu eye contact. Remarc ca sunt printre puţinii.

Când cobor din lift, spun "la revedere" sau "o zi bună", indiferent daca îi cunosc pe cei cu care am împărţit aceeaşi cuşcă preţ de câteva etaje.

Foarte rar văd acest comportament la alţii. Ne prefacem că suntem nişte străini, ne prefacem că cei de la recepţie nu există.

Oare sunt eu o excepţie şi nu ar trebui să las loc de bună ziua şi de la revedere în liftul companiei la care lucrez? Exagerez în plus?

Sursa imaginii aici.

miercuri, 29 august 2012

Atenţie! Cosmeticele sunt pline de chimicale!


*** later edit: din graba am lasat sursele la o parte, si mi s-a atras atentia, pe buna dreptate. le pun la coada parerii mele personale despre chimicalele din cosmetice***

Este groaznic, nu-i aşa? Corporaţiile vor să ne otrăvească, pentru ca apoi industria farmaceutică să ne vândă medicamente care, ştim cu toţii, nu, sunt facute ca să ne dea dependenţă şi să ne îmbolnăvească. Iar industria cosmetică este responsabilă pentru toate cancerele din lume, pentru toate dermatitele, pentru orice coş ne iese pe nas. Pentru bebeluşii urangutani al căror mediu este defrişat pentru a face loc pădurilor de palmieri. Pentru poluarea apelor, a aerului, a mâncării. A, şi pentru inocenţa cu care am intrat parcă cu toţii în această imensă şi absurdă teorie a conspiraţiei. Pentru că toate cosmeticele conţin chimicale toxice şi dăunătoare, mai puţin cele hand made , naturale, fără conservanţi. Mulţumim cerului că noi existăm pentru a vă oferi vouă produse care nu vă dau cancer!

Vă sună cunoscut, nu? Muşcaţi un pic din isteria care cuprinde tot internetul ăsta, voi, cei care nu aveţi timp şi dispozitie pentru a citi mai multe în acest domeniu şi haideţi de cumpăraţi de la mine, nu de la profitorii ăia nenorociţi care vă bagă pe gât toxine, pentru că, nu-i aşa, tot ce pui pe piele intră în sânge...

Mă întreb câte astfel de persoane fac aceste afirmaţii având măcar minime cunoştinte despre pielea noastră sau despre lume în general.

Afirmaţia despre care vreau sa vorbesc astăzi este celebra "cosmeticele de pe piaţă sunt pline de chimicale !". Hell yeah! Până aici este 100% corect. Dacă afirmaţia nu ar fi făcută cu intenţii alarmiste şi panicarde, nimic rău. Aş spune: da, stimate doamne şi stimaţi domni, aceste cosmetice sunt pline de chimicale! Şi mai am o veste proasta: natura însăşi este plină de chimicale. A, da, chiar şi voi inşivă sunteţi un cocktail de chimicale , aşa cum nu vă puteţi imagina!

Pentru cei care au căzut în plasa acestei afirmaţii, aş vrea să fac următurul anunţ: dragilor şi dragelor, chimicalele NU sunt un lucru rău. Fiecare lucru de pe lumea asta se descopmune in atomi , molecule, cărămizi din ce în ce mai mici ale naturii. Uleiul pe care îl puneţi pe faţă ca unică metodă de îngrijire, este o trigliceridă. O moleculă de glicerol, de care sunt legaţi trei acizi graşi. Acizi graşi cu un lant lung din carbon, cu ceva hidrogen, cu legături simple sau duble, iar aceste legături simple sau duble sunt responsabile de rapiditatea cu care uleiul dumneavoastră râncezeşte. Adică oxidează. De vină fiind chimicala nesuferită numită oxigen, dar fără de care nu putem trăi.


Bicarbonatul de sodiu, atat de natural şi de folosit pe post de absorbant de mirosuri, de modificator de pH, de agent de curăţare a dinţilor, are o formulă chimică (NaHCO3) şi se poate obţine foarte natural, printr-o reacţie chimică între clorura de sodiu (NaCl), amoniu (NH3) si dioxid de carbon (CO2) - şi nu e singura reacţie chimică. In puţine cazuri se poate mina industrial din depozite din Eocen (adică cândva prin paleogen).

Am auzit cosmeticiene care consideră că dacă un produs este un ulei esenţial, el se poate pune pe piele fără griji, pentru că uleiul esenţial este emolient.

Glicerina este considerata naturala dar dacă citeşti pe etichetă glycerol spui că e "chimicală". Câte din aceste persoane ştiu că glicerina însăşi este la baza trigliceridelor? Dar stai! Glicerolul  trebuie să fie rău, pentru că se foloseşte la fabricarea antigelului, sau a nitroglicerinei, sau a glycerin trinitrate, care este unul din ingredientele prafului de puşcă! Ce-o fi în mintea noastră, să folosim un astfel de ingredient?! Şi nu am spus-o pe aia mai rea: glicerina este un alcool!!

Cei care afirmă cu dispreţ că evită chimicalele, sunt fie dezinformaţi (şi doar repetă ce au auzit senzaţional la alţii), fie dezinformează cu bună ştiinţă (strategie de marketing , pentru că de obicei şi vând ceva), fie dezinformează cu bunăvoinţă şi din neştiinţă. Pentru că la şcoala au chiulit la orele de chimie sau nu şi le mai amintesc. Sau pentru ca e mai comod să crezi o teorie a conspiraţiei mondiale decât să pui mâna să citeşi şi să înveţi (dacă vrei ,desigur) şi din altă parte decât bloguri  şi chain letters. Se mai crede încă, ca pe vremuri, că dacă ceva este tipărit, atunci este de valoare. Dragilor şi dragelor, s-au dus de mult acele vremuri, o dată cu alfabetizarea masivă, creşterea numărului tipografiilor şi nternet. Libertatea de a gândi este a tuturor, libertatea de exprimare a tuturor, răspunderea faţă de propriile afirmaţii.... mai rar. Acum fiecare poate spune orice, oricum, oriunde, şi nimeni nu poate controla asta. Altfel se numeşte cenzură şi nu e democratică. Noi mai credem însă că , dacă e scris, e şi adevărat. Trăim în secolul în care nu mai putem spune că, pentru că am citit o carte, ştim. Trebuie sa citim multe cărţi, să revenim asupra lor, şi să ne punem singuri întrebări. Să căutam mai multe surse, şi să fim mereu deschişi către nou, pentru că lumea evoluează alert.


Acum, ca să mă întorc la "chimicale", după ce am explicat de ce cred eu că e o tâmpenie să pretinzi că anumite produse nu au chimicale (spre deosebire de concurenţă sau de cele fabricate la nivel industrial), să ne oprim şi asupra a ceea ce vor de fapt să spună aceste persoane. În mintea lor pseudoştiinţifică, există un melanj de frici şi informaţii, propagate de diverse grupuri de interese (EWG e în top). Şi anume ca:

1. produsele naturale sunt bune, cele artificiale  rele (de sinteză, sintetizate în laborator, rafinate, prelucrate). Nu as bea venin de vipera (natural , obţinut prin stoarcere), nu m-aş freca de iedera otrăvitoare, nu aş săruta un broscoi colorat în jungla amazoniană
2. orice nu e natural, e chimicală. nu mai comentez aici.
3. chimicalele sunt toxice (pun pariu că 2% din aceşti oameni au pus mâna vreodată să citească un document MSDS - material safety data sheet, unde se spune despre fiecare ingredient cosmetic cum să îl foloseşti, dacă este considerat toxic sau ce sa faci dacă accidental il bei, il pui in ochi, îl inhalezi etc. Sau măcar unul din acele studii care se referă la toxicitatea "chimicalei". Sau că se gîndesc vreodată că este o diferenţă într eo "chimicală" folosită în procent de 10% faţă de 0.5%.)
4. dacă nu eşti dispus să pui în gură, nu pune pe piele (nu aş pune pizza pe piele, si nici nu m-aş da cu pastă de dinţi sau suc natural de portocale)


Problema este că, dacă întrebi aceste persoane ce înseamnă natural, nu vei primi acelaşi răspuns. Natural înseamnă că se găseşte în natură, nu?. Ei bine, în natură se găsesc minerale, plante şi animale în stare spontană. Orice altceva folosit în cosmetică este mai mult sau mai puţin prelucrat prin procedee empirice sau prin procese industriale. Nimic nu scapa. Poate doar masca de ou cu miere si ulei de masline , deşi nici mierea nu o iei aşa, de-a gata, se recoltează riguros, doar în anumite perioade ale anului, fără a face rău albinei, se separă prin procedeul de centrifugare (tot o invenţie ştiinţifică, până la urmă), şi apoi evident că uleiul de măsline nu creşte în copaci, se extrage folosind cunoştinţe ce ţin de mecanică (fizică) şi chimie. Şi dacă le amesteci formezi o emulsie în care ai un emulsifiant (lecitina), elemente solubile in apa, higroscopice, umectanti (mierea), ba chiar şi proteine (albumină, globulină), minerale, glucoză. Un cocktail de chimicale ce rezultă apoi într-o emulsie. Faptul că o faci în casă nu exclude nici legile fizicii, nici ale chimiei. Este natural şi, surpriză, este chimic. Şi funcţionează nu pentru că este natural. Ci pentru că există în acea compozitie chimicale cu o anumită structură, care se pot ataşa de firul de păr .

Unele persoane spun că natural , fără chimicale, înseamnă cât mai puţin procesat. Alte persoane spun că natural e doar ce poţi şi mânca, doar acele lucruri fac bine pielii. Sinceră să fiu, nu cred că aş mânca nicotinamide, sau Sodium PCA, sau squalane, sau ceara lichidă de jojoba, dar le pun pe piele pentru că fiecare aduce un beneficiu acesteia. Nu poţi ignora ştiinţa care studiază nevoile pielii şi să pretinzi că tu ştii mai bine. Nu atâta timp cât nu ai studiat ambele părţi ale problemei. Atâta timp cât nu cunoşti si "naturalul" şi "sinteticul" , nu eşti calificat să îţi "vinzi" partenerului de conversaţie opiniile drept adevăruri absolute. De asemenea, cei care susţin că deţin adevărul de cele mai multe ori fie deţin un mic adevăr., fie nici unul. Suntem oameni şi supuşi greşelii, ar fi bine să lăsăm la o parte orgoliul.

Dacă aveaţi dubii, eu nu am nimic împotriva aplicării pe piele doar a uleiurilor. Îmi plac şi le-aş folosi şi eu, doar ca tenul meu are nevoie de mai puţini emolienţi. Nu orice persoană poate să pună pe piele ulei fără probleme, şi de multe ori partizanii naturismului asta uită., Fiecare piele are propriile nevoie , adresate de o paletă din ce în ce mai largă de ingrediente. Avem nevoie de ingrediente care să împiedice evaporarea apei şi să ajute la reîntregirea filmului hidrolipidic (emolienţi şi umectanţi), de ingrediente care au o compoziţie asemănătoare sau proprie pielii (vezi anumite uleiuri sau esteri, umectanţi), de ingrediente care să comunice celulelor să se reproducă în mod corect, generând celule sănătoase, de ingrediente care să ne ferească de acţiunea razelor UVA şi UVB. Un simplu ulei nu face asta.

Sfatul meu este : folosiţi cât mai multe ingrediente naturale, dacă asta consideraţi că vă prieşte. Daţi-vă pe păr cu ulei, puneţi măşti ca bunica. Dar, pentru numele lui dumnezeu, încetaţi să mai credeţi că ceea ce faceţi nu are legătură cu chimicalele, cu chimia. Orice de pe lumea asta este chimic, iar chimic nu este egal toxic. Lăsaţi pseudoştiinţa la o parte, vă face un mare deserviciu. Şi, înainte de a aplica pe faţă unt de shea, asiguraţi-vă cp nu aveţi tenul acneic. Înainte de a pune o tonă de ulei pe păr şi scalp, asiguraţi-vă că tipul vostru de păr se împacă cu asemenea tratamente. Înainte de orice faceţi, informaţi-vă, pentru că nu există reţete universale. Învăţaţi să citiţi o etichetă aşa cum trebuie, nu după ureche. Învăţaţi care sunt ingredientele cu potenţial iritant şi evitaţi-le. Trataţi-vă tenul ca fiind sensibil, fiţi blânde cu el, şi înainte de a aplica următoarea procedură cosmetică, întrbaţi-vă cu ce vă ajută pe dumneavoastră, nu pe vedeta cutare din revista glossy X.

Folosiţi naturalul cu incredere, acolo unde exista suficiente date care să vă confirme că nu vă faceţi rău singure. Şi folosiţi şi "chimicalul" de care acum vă temeţi. Învăţaţi despre el. Necunoaşterea generează frica, şi de la frică la ură e un singur şi mic pas-. Nu căutaţi doar acea cunoaştere care să vă confirme vouă credinţele şi speranţele. Păstraţi-vă minţile deschise, învăţaţi despre corpul vostru şi despre ce puteţi face aşa încât să fiţi frumoase şi sănătoase. Nu am ajuns in secolul XXI cu o speranţă de viaţă atât de ridicată degeaba.



sursa imaginii aici

surse :
http://en.wikipedia.org/wiki/Sodium_bicarbonate
http://en.wikipedia.org/wiki/Glycerol

vineri, 24 august 2012

Despre cosmetice făcute cu propriile mâini...

Am ezitat mult dacă să deschid sau nu acest subiect. În principal pentru că la noi în ţară, handmade-ul se consideră a fi un mod uşor de a face bani fără prea mult studiu. Adică furând nişte reţete şi schimbând apoi Ion cu Gheorghe, ca în celebrul banc cu examenul la chimie.

Am început să îmi prepar cosmetice acasă pornind de la o nevoie imediată, şi anume o cremă pentru iritaţiile de scutec. Acolo unde sudocrem sau alte creme ce conţineau oxid de zinc nu m-au ajutat, o banală combinaţie de unt de shea, ceară de albine şi alte câtva unturi şi uleiuri vegetale au avut câştig de cauză. Şi apoi am început cu alte produse anhidre, săpun de casă, emulsii şi serumuri. Am o grămadă de ingrediente şi active cosmetice, îmi place să citesc despre ele şi despre modul optim în care se pot folosi. M-am înscris pe forumuri de discuţii, mai profi sau mai DIY şi , după doi ani de zile în care timpul liber a fost ocupat mai tot cu studiul, mi-am dat seama că de-abia am zgâriat gheaţa, ceea ce m-a cam speriat puţin. Este foarte multă informaţie, multă este inexactă şi din surse îndoielnice, iar dacă vrei să cauţi fără să ştii unde, ajungi mai des pe acele site-uri care promovează frica şi isteria in masă. Pentru că şi asta este o afacere, şi omul cumpără mai bine dacă este speriat că, făcând altfel, se poate îmbolnăvi.

A fost o vreme destul de îndelungată în care credeam şi eu că "uleiul de măsline e sfânt, dom'ne!" şi că toate "chimicalele" sunt rele. Că există conspiraţii la nivel mondial prin care să fim îmbolnăviţi pentru că punem pe piele conservanţi, că uleiul mineral e ca şi cum ai pune pe tine petrol, că siliconul e rău pentru că se foloseşte la implanturi sau la lipirea şi izolarea geamurilor, de exemplu. Că un anume surfactant este nociv pentru că este folosit la curăţarea suprafeţelor industriale. Că parabenii sunt responsabili de apariţia cancerului. Că dacă nu poţi citi denumirea unui ingredient cosmetic, nu trebuie să îl cumperi. Că dacă nu poti mînca, sa nu pui pe piele. Că totul se absoarbe în sânge, în proporţii ce variază în funcţie de site-ul pe care te uiţi. Că pe piele trebuie să pui doar unturi şi uleiuri, cel mai bine să fie nerafinate. Că natural e bine, sintetic e rau. Lista continuă. Dacă aţi trecut prin faza aceasta şi aţi rămas acolo, probabil că veţi închide această pagină şi veţi pleca mai departe - caz în care vă doresc tot binele din lume. Dacă aţi fost acolo şi v-aţi schimbat părerea, suntem deci în aceeaşi oală. Dacă nu aţi trecut pe acolo, ei bine, sunteţi norocoşi că nu aţi căzut pradă dezinformării prin frică. Aşa că poate că o să mai rămâneţi aproape şi o să mai dialogăm pe aici :)

După un an în care am fost speriată de toate relele de pe lume, şi în care pielea mea se simţea bine dar nu prea, am început să creez emulsii. Adică creme. Cu apă. Şi am început să învăţ ce înseamnă indredientele pe care le folosesc. Şi pe măsură ce citeam, mă făceam tot mai mică. Mi-am dat seama că îmi doresc să îmi schimb cariera, sau să fac nişte cursuri, şi nu în România, unde la cursurile de cosmetică atestate se învaţă nişte tehnici ce ţin de lumea de acum 50 de ani parcă, departe de nou şi inovaţie. Mai ştiţi despre acea zicală, cum că bunica nu s-a dat cu cremă şi uite ce naturală era ea , că femeile înainte arătau mai bine pentru că nu erau atâtea chimicale de pus pe faţă... Ei bine, câţi din noi am văzut cu ochii noştri asemenea cazuri? Câţi din noi ştim cum arărau mortalitatea şi bolile într-o lume în care lumea nu mergea la doctor, deci nu ştia că e bolnavă, deci.... noi acum credem că era sănătoasă? Nu cred ca era mai bine pe vremea bunicii, nu, nu mai cred asta. Cred că ar fi păcat să ignorăm uimitoarea ştiinţă care s-a strâns in ultimele zeci de ani, să o dăm la gunoi sub pretextul că ştim noi mai bine, fiindcă e toxic şi nenatural. Că oamenii de ştiinţă sunt evil bastards care nu se gândesc decât la profit. Folosindu-ne tot de ei dar doar atunci când ne convine, şi anume când ei demonstrează acele credinţe care ne servesc scopului propriu.

Aşa că... o să încerc să postez aici si despre ingredientele cosmetice, despre modul în care sunt folosite, analize ale diverselor produse cosmetice de pe piaţă - aşa cum le percep eu. Nu sunt chimist cosmetic, am doar ceva experienţă în formularea diverselor categorii de produse cosmetice, am citit şi citesc bloguri ştiinţifice, articole, forumuri. Nu sunt atotştiutoare, aşa că nu luaţi tot ce spun drept literă de lege. Take it with a grain of salt şi caută mai departe detalii. Şi fie ca unica ta sursa de informaţii să  nu fie EWG şi cosmeticsdatabase.... O să explic cândva, într-un post, de ce nu.

Dacă o să consider că merită efortul, o să public şi nişte reţete simple şi how to-uri pentru manufacturarea catorva produse simple. Prin "merită efortul" ma refer la posibilitatea ca cineva să copieze o reţetă (a propos, reţetele vor fi gândite şi eventual testate de mine, nu luate din alta parte) şi să o prezinte într-un blog sau magazin online ca fiind propria invenţie. Mai vedem, sunt încă destul de circumspectă.

O să încerc sp alternez articolele lungi cu cele scurte, de tip "ştiaţi că". În limita timpului disponibil.

Şi încă ceva: aici pe blog nu este democraţie, este dictatură. Dacă există comentarii tendenţioase, pur şi simplu nu vor fi aprobate. Polemicile sunt acceptate atata timp cât nu se trece la injurii şi la dat cu piatra. Este casa mea, dreptul meu să aleg cine îmi calcă pragul. La mine nu se bârfeşte. Dacă vorbim de bine sau de rău despre handmade, nu se dă nici un nume, nici un link, nimic. Cel mult o listă de ingrediente, dacă vrei să discutăm despre asta. Nici măcar numele (artistic sau nu) al produsului. Nu mai zic de numele producătorului. Complet anonimat, cu excepţia brandurilor cunoscute. Ca să nu avem apoi discuţii :)

În concluzie, dau startul unei categorii interesante în blogul meu despre Sânziene, floare magică vindecătoare şi Mătrăgună, plantă ce pe mulţi îi sperie ca fiind otrăvitoare. Guess what - mătrăguna este o plantă considerată magică în popor, cu un întreg ritual de culegere. Şi cu virtuţi foloste în medicină. Mătrăguna este dovada vie ca doza defineşte otrava. Principiu după care mă voi ghida atunci când voi vorbi despte cât este de toxic un ingredient cosmetic.


joi, 23 august 2012

Cântecul de dimineaţă (2)

Azi, la metrou la Unirii, acelaşi domn. Îmbrăcat într-o ţinută lejeră de vară, în care predomina un bleu ciel, cu o pălăriuţă în ton cu cămaşa. Astăzi cânta şi cu vocea. Îngâna nişte melodii pe care nu le ştiam. M-am oprit din coborârea scărilor metroului şi i-am lăsat zece lei. Înaintea mea , un tânăr cu vârsta de an terminal de liceu, sau poate de facultate, îi lasa câţiva lei şi el. Îmbrăcat într-un trening dungat, mi-a dat de înţeles ca aparenţele înşeală de multe ori, lucru pentru care îi mulţumesc.

Azi am remarcat că bătrânul are vitiligo. Şi are un zâmbet boem. Se încadra cumva firesc în lectura mea din aceste zile, "Jurnalul de la Păltiniş". Îmi mulţumeşte, el şi cerul, şi zîmbeşte galant. Plec mai departe după ce îi spun "şi noi vă mulţumim". Care noi? câţi din cei care i-am ascultat pentru câteva secunde vioara chiar ne-am bucurat să o auzim acolo, între claxoane şi pietoni grăbiţi?

p.s. poza nu îmi aparţine, sursa aici.