joi, 5 iulie 2012

Între Sânziene şi Mătrăgună

Cu fiecare clipă care trece, îmi dau seama că mă reinventez. Nu mai sunt cea de ieri şi în curand nu voi mai fi cea de astăzi. Numele de odinioară îmi este străin, aşa că, precum i se cuvine unei renaşteri, îl schimb şi pe acesta.

Este bine să simţi cum renaşti, cum parcă ai şters o întreagă carte ce purta pecetea ta, iar acum, ca un copil nou născut, deschizi ochii şi priveşti altfel lumea şi imaginea din oglindă.

Nu am mai scris de mult timp. Sau atunci când am scris, m-am limitat doar la pasiunile mele. Prea mult despre ce făceam cu mâinile, prea putin despre ce gandeam sau spuneam. Se schimbă credinţele, se răstoarnă sistemele de valori, se reinventează totul în mine. Şi nu regret, mă simt vie.

A greşi e omeneşte, a nu şti e omeneşte. Aşa cum şi omeneşte este a învăţa şi a reuşi să calci peste vechiul eu, peste orgoliul rănit care nu vrea să se recunoască înfrânt. Şi mă bucur să trec prin toate. Un pas înainte.

E iulie şi e cald afară. Scena politică este agitată. La birou este puţină lume, calmă, munceşte, departe de agitaţia din televizoare. Pe geam văd clădiri în construcţie, praf şi utilaje, când aş prefera să văd un vârf de munte, un lac sau chiar şi o câmpie mănoasă, deşi câmpia este forma de relief care îmi place cel mai puţin.

Mă întorc şi eu la treburile curente, după acest scurt intermezzo. Vroiam doar să îmi aloc cinci minute de răgaz, în care să recunosc faţă de mine că sunt în permanentă schimbare şi în care să îmi las mintea să se relaxeze. Mă simt ca luna, între creştere şi descreştere. Între sânziene şi mătrăgună. 


Un comentariu:

  1. Ma bucur sa te cunosc. Eu sunt Clarra si ma reinventez in fiecare zi. Deschid ochii, invat si ma bucur ca evoluez :)

    RăspundețiȘtergere

Scrie ca şi cum ţi-ai scrie ţie, cu respect şi toleranţă. Îmi rezerv dreptul de a publica sau nu comentariul tău.